Bentul Mare
pentru a ajunge la aceste 2 balti se traverseaza Bratul Borcea le la Bordusani-

În relieful searbăd al Bărăganului, un ochi de apă cu un diametru de aproape un kilometru este un paradis al păsărilor protejate de lege în Uniunea Europeană. În apele lacului Rodeanu îÅŸi fac cuib peste 46 de astfel de specii. De asemenea, unii săteni cred că lacul are puteri vindecătoare, datorită nămolului pe care îl folosesc împotriva durerilor. Åžtiri pe aceeaÅŸi temă Strachina plină cu peÅŸti: povestea lacului ascuns în mijlocul Bărăganu... Stropii de ploaie mocănească tulbură apa lacului Rodeanu, de la marginea Bărăganului. Luciul apei este brăzdat de picăturile pe care le transformă în cercuri infinite. Vântul rece care taie obrajii foÅŸneÅŸte cu putere printre tufele cu stuf de pe marginea bălÅ£ii, iar norii gri produc imaginea unei apocalipse care se pregăteÅŸte să înceapă. Acesta este, la prima vedere, tabloul de toamnă-iarnă de pe malul lacului Rodeanu, din judeÅ£ul IalomiÅ£a. TotuÅŸi, la o privire mai atentă, natura se dezvăluie ochilor vizitatorilor, într-un miracol de culori. RaÅ£ele ÅŸi gâÅŸtele sălbatice înving începutul de iarnă ÅŸi se plimbă agale de la un capăt la altul al apei, în căutare de hrană. Câte o maÅŸină care trece în viteză pe malul drept al lacului tulbură ritualul înaripatelor. Speriate de goana motoarelor, păsările pornesc toate în zbor către celălalt capăt ÅŸi încearcă să se cufunde în aceeaÅŸi liniÅŸte. Totul durează doar câteva minute, pentru că hărmălaia produsă de o haită de câini aciuaÅ£i în zonă le face să-ÅŸi ia din nou zborul ÅŸi să se ascundă în marea de vegetaÅ£ie încurcată de la mal. Cu privirile încurcate de panica înaripatelor, câinii trec pe lângă baltă ÅŸi-ÅŸi continuă drumul către câmp. Legenda nămolului DeÅŸi lacul este mărginit de un drum naÅ£ional, puÅ£ini sunt cei care se aventurează să admire frumuseÅ£ea creată de natură prin aceste locuri. În trecut, s-a răspândit vestea că lacul Rodeanu ar avea puteri miraculoase. Secretul acestora este nămolul din lac, pe care oamenii îl foloseau pentru a scăpa de durerile de articulaÅ£ii. Unii dintre ei încă mai cred în acest lucru, deÅŸi studiile au demonstrat faptul că proprietăţile chimice ale acestui nămol nu au foarte multe efecte asupra organismului, aÅŸa cum se întâmplă cu nămolul existent pe fundul lacului Amara sau Fundata. Lacul Rodeanu, la început de iarnă FOTO: Andreea Marin Sfidând vremea câinească de afară, ciobanul Ilie Neagu (67 de ani) a pornit-o spre lac să ia nămol din apă. Bărbatul are de bătut mai bine de jumătate de kilometru prin mijlocul câmpului pentru a duce acasă nămolul „vindecător“. „Se ÅŸtie demult povestea asta că nămolul din lac are leac la durere. Mă doare ÅŸi pe mine spatele, o fi de la vremea de afară, că nu se mai termină odată cu norii ăştia. Åži bunica mea, născută ÅŸi crescută aici, la Slătioarele, făcea la fel. Veneam când eram mici să luăm nămol din apă pentru ăia bătrânii, ca să scape de dureri“, explică Ilie Neagu. AceeaÅŸi poveste o are ÅŸi Maria Sandu (69 de ani), din satul Slătioara, cea mai apropiată comunitate aflată în zona bălÅ£ii. „Se zicea că, dacă intri cu picioarele în apă, nu mai ai nimic. Apoi ne dădeam cu nămol ÅŸi parcă nu ne mai dureau ÅŸalele. Åži-acum mai facem, dar doar când avem timp, pentru că balta e departe“, spune femeia. Lacul care nu îngheaţă Andreea Marin (27 de ani) este asistent universitar la Facultatea de Geografie a Universităţii din BucureÅŸti ÅŸi ÅŸi-a petrecut întreaga copilărie în comuna Jilavele, aproape de malurile lacului Rodeanu. Tânăra a dedicat bălÅ£ii două lucrări de specialitate importante, cu ajutorul cărora a explicat istoria lacului, modul său de formare, dar ÅŸi particularităţile care-l transformă într-un loc cu totul inedit. Peisaj natural pe malurile lacului Rodeanu FOTO: Andreea Marin „Eu sunt născută în BucureÅŸti, dar am avut ocazia să vin destul de des la Jilavele, după ce părinÅ£ii mei s-au mutat aici. Sunt pasionată de hărÅ£i ÅŸi de toponime ÅŸi mi-a atras atenÅ£ia acest loc“, motivează tânăra geografă Andreea Marin. În urma studiilor pe care le-a realizat, specialista a concluzionat că o importantă caracteristică a lacului o reprezintă salinitatea crescută. Cu toate acestea, deÅŸi ar fi trebuit să deÅ£ină proprietăţi curative, apa nu este un izvor de sănătate aÅŸa cum circulă legenda de pe uliÅ£ele satelor din apropierea bălÅ£ii. „Studiile efectuate asupra stratului acvifer din Câmpia Română de Est, unitatea în cadrul căreia este inclus ÅŸi teritoriul lacului, arată o acumulare intensă a sărurilor atât în zona luncii Sărata, cât ÅŸi în zona lacului Rodeanu. BineînÅ£eles, când spui «salinitatea ridicată», imediat te gândeÅŸti la efectul terapeutic pe care îl poate avea apa din lac. Din păcate, analize recente în acest sens nu cunosc să fi fost realizate“, precizează Andreea Marin. TotuÅŸi, datorită nivelului ridicat de salinitate, apa lacului Rodeanu nu îngheaţă, ceea ce permite unui număr foarte mare de specii de păsări să se adăpostească aici pe timpul iernii. „Dintre toate lacurile existente în zona respectivă, lacul Rodeanu atrage atenÅ£ia pentru că este un lac natural, evoluÅ£ia sa în timp ÅŸi în spaÅ£iu este influentaţă doar de factori fizico-geografici, este popas ÅŸi cămin pentru numeroase specii de păsări“, mai spune tânăra specialistă. Balta Rodeanu, regatul păsărilor protejate de lege FOTO: Andreea Marin Balta cu nume de om Noile studii ale cercetătoarei Andreea Marin sunt strâns legate de numele lacului Rodeanu. Documentările preliminarii pe care le-a realizat până în prezent au scos la iveală faptul că între numele localităţilor din zonă ÅŸi baltă există diferenÅ£e de provenienţă. Astfel, micile aÅŸezări umane care se află aproape de malurile lacului Rodeanu au primit denumiri explicate prin caracterele fizico-geografice ale zonei, în timp ce numele bălÅ£ii are provenienţă antroponimică (adică provine dintr-un nume de persoană). Cum se poate ajunge la lacul Rodeanu Lacul Rodeanu se întinde pe o suprafaţă de 50 de hectare ÅŸi are un diametru de aproape un kilometru. Accesul către această zonă este destul de facil. Temerarii care pot să se aventureze pe malul lacului Rodeanu pot ajuge destul de uÅŸor în zona bălÅ£ii, folosind Drumul NaÅ£ional 1D, care leagă municipiul Urziceni, de PloieÅŸti. Cei care vor să aibă parte de ceva aventură pot alege să meargă pe drumurile comunale care brăzdează câmpul din apropiere. Astfel, din zona comunei Adâncata se desprinde un drum pietruit care duce către MotorPark. De acolo, după 2 kilometri, se formează un alt drum nivelat care se opreÅŸte direct pe malul lacului. O altă variantă a traseului o reprezintă drumurile judeÅ£ene care traversează localităţile Jilavele ÅŸi Slătioarele. Aceste rute sunt recomandate iubitorilor de natură care vin din zona BucureÅŸtiului, pe la Urziceni. Astfel, aceÅŸtia trebuie să traverseze satul BărbuleÅŸti, apoi Jilavele, iar la ieÅŸire din localitate să facă dreapta spre DN 1D. După câÅ£iva kilometri de mers în josul ÅŸoselei, se zăreÅŸte lacul Rodeanu. Soarele mângâie malurile lacului Rodeanu FOTO: Andreea Marin Zonă monitorizată de specialiÅŸti Începând cu anul 2007, lacul Rodeanu a fost declarat arie de protecÅ£ie naturală, prin Hotărârea Guvernului nr. 1143. În prezent, este monitorizat de specialiÅŸtii AgenÅ£iei pentru ProtecÅ£ia Mediului IalomiÅ£a. FiÅŸa tehnică întocmită de specialiÅŸtii instituÅ£iei în urma deplasărilor din teren scoate la iveală faptul că balta reprezintă un areal important care cuprinde peste 46 de specii de păsări protejate de lege, prin Directiva Nr. 147/2009 a Consiliului Europei, act normativ care trasează norme specifice de protecÅ£ie ale păsărilor sălbatice. Mai mult, lacul a fost introdus ÅŸi în reÅ£eaua ecologică europeană „Natura 2000“. În prezent, specialiÅŸti în ornitologie ÅŸi protecÅ£ie a mediului lucrează pentru a realiza un plan de management ÅŸi analiză pentru a creÅŸte importanÅ£a pentru natură a arealului ÅŸi a proteja zona, precum ÅŸi speciile de păsări. „Din observaÅ£iile efectuate, în zona lacului Rodeanu ÅŸi în zona limitrofă acestuia, numărul speciilor de păsări identificate este de 46. Dintre acestea, există 11 specii de păsări a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare ÅŸi a ariilor de protecÅ£ie specială avifaunistică, precum ÅŸi 35 de specii de păsări cu migraÅ£ie regulată“, se arată în raportul reprezentanÅ£ilor AgenÅ£iei pentru ProtecÅ£ia Mediului IalomiÅ£a. Printre cele mai inedite specii de păsări care se regăsesc în arealul natural al lacului Rodeanu din judeÅ£ul IalomiÅ£a se numără stârcul pitic, stârcul de noapte, eretele de stuf, chira de blată, fluerarul de mlaÅŸtină, pescăruÅŸul râzător, vânturelul roÅŸu sau piciorongul. DeÅŸi există numeroase mărturii ale oamenilor care au pescuit în apele lacului Rodeanu, acestea sunt simple poveÅŸti pescăreÅŸti. Potrivit cercetătoarei Andreea Marin, lacul Rodeanu, din cauza salinităţii crescute, nu are peÅŸte. „Tocmai pentru că este sărat, nu îngheaţă ÅŸi nu are peÅŸte“, susÅ£ine Andreea Marin. Tocmai de aceea, temerarii care

SURSA:https://adevarul.ro/locale/slobozia/miraculosul-lac-rodeanu

250 de stejari brumării au crescut în Balta IalomiÅ£ei acum mai bine de 300 de ani, iar de atunci locul este considerat un adevărat colÅ£ de rai. Înconjurat de Dunărea Veche ÅŸi de braÅ£ul Borcea, Cantonul HăţiÅŸ Stelnica a fost declarat în anul 2004 rezervaÅ£ie naturală protejată la nivel naÅ£ional. Åžtiri pe aceeaÅŸi temă Începe împădurirea malurilor Dunării. Peste 20 de hectare terenuri vor... Ar fi nevoie de cinci copii cu braÅ£ele întinse ca să îmbrăţiÅŸeze un stejar ÅŸi să-i poată cuprinde trunchiul gros, crescut în 300 de ani. Conform datelor oferite de DirecÅ£ia Silvică IalomiÅ£a, unul dintre cei 250 de stejari brumării crescuÅ£i în rezervaÅ£ie are diametrul de peste un metru ÅŸi înălÅ£imea de peste 22 de metri. În fiecare an, un stejar de la Stelnica creÅŸte cu 0,45 metri în diametru, conform descrierii parcelare întocmită de Regia NaÅ£ională a Pădurilor Romsilva. GiganÅ£i bătrâni ai naturii, stejarii au crescut ÅŸi au dăinuit, izolaÅ£i în peticul lor dintre ape. Pădurea Canton HăţiÅŸ Stelnica are o suprafaţă de 6,4 hectare ÅŸi a fost declarată în anul 2004 arie naturală protejată de interes naÅ£ional, fiind încadrată, conform legislaÅ£iei specifice, la categoria „RezervaÅ£ie naturală“. Motivul pentru care este atât de importantă pentru zona Bărăganului este conservarea unor exemplare de stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) cu vârste de peste 300 de ani. Este închisă pentru vizitare Pădurea de stejari seculari este închisă publicului pentru vizitare, iar aÅŸezarea ei este izolată, la 15 kilometri de satul Stelnica, în Balta IalomiÅ£ei, îndiguită între Dunărea Veche ÅŸi BraÅ£ul Borcea. Tocmai de aceea a reuÅŸit să se păstreze intactă, un monument al naturii de care se vor bucura ÅŸi generaÅ£iile următoare. Potrivit Codului Silvic, pădurea este încadrată în grupa I, grupă ce cuprinde pădurile speciale declarate monumente ale naturii, iar păşunatul este interzis în perimetrul ariei naturale. Stejarii din pădurea HăţiÅŸ au peste 300 de ani FOTO: Ocolul Silvic FeteÅŸti De altfel, conform aceluiaÅŸi cod, în canton, pe o rază de 100 de metri, accesul este permis numai silvicultorilor, iar apicultorilor le este necesară o autorizaÅ£ie specială pentru amplasarea stupinelor. Åži peste toate, litera de lege ÅŸi cea mai clară dintre regulile după care se conservă pădurea: aceea că sunt permise numai tăierile de igienizare, fiind strict interzisă defriÅŸarea vegetaÅ£iei. „Din punct de vedere floristic ÅŸi faunistic, habitatul natural existent prezintă importanţă ca rezervă de fond genetic floristic, refugiu pentru animale tipice de zone umede ÅŸi zonă de pasaj pentru păsările migratoare, rezervaÅ£ia fiind într-un regim strict de conservare“, subliniază Rea Silvia Mihai, referent de specialitate la AgenÅ£ia pentru ProtecÅ£ia Mediului IalomiÅ£a. „Eu seara văd licurici“ Ca orice pădure care a supravieÅ£uit secole ÅŸi a rămas vie, ÅŸi pădurea de la Stelnica are poveÅŸtile ei. Se spune că datorită aÅŸezării strategice, aici s-au dus războaie, apoi sătenii din Stelnica spun că ÅŸi haiducii ÅŸi-au găsit ascunzătoare în ea. Locul unde este amplasată pădurea Stelnica (imagine satelitară) „Când eram eu mic, îmi spunea ăl bătrân că noaptea veneau haiducii în pădure ÅŸi se ascundeau acolo ca să nu-i găsească nimenea. Dacă era acolo departe, cine îi putea ajunge?! Dar eu ÅŸtiu dacă era adevărat? Când eram eu mic nu era închisă pădurea, ÅŸi mi se părea foarte mare. Treceam cu tata cu barca ÅŸi ne jucam acolo sau culegeam ghinde. Dar stejarii ăştia aÅŸa îi ÅŸtiu, mereu mari“, îÅŸi aminteÅŸte Vasile Drăjneanu, localnic din Stelnica. De departe, însă, cele mai frumoase poveÅŸti despre pădure le ÅŸtiu copiii din FeteÅŸti, oraÅŸul vecin. Ei îÅŸi imaginează acolo licurici, spiriduÅŸi, zâne, elfi ÅŸi unicorni, aÅŸa cum văd în filme sau cărÅ£i de poveÅŸti cu păduri fantastice. „Eu seara văd acolo licurici. Mami zice că sunt luminile de la pod, dar eu nu o cred. În orice pădure sunt spiriduÅŸi ÅŸi zâne, elfi, unicorni, doar că oamenii mari nu îi văd. Dar eu ÅŸtiu că sunt acolo“, spune convinsă Andreea Toma, o fetiţă de 5 ani din FeteÅŸti. CeauÅŸescu, înfuriat din cauza stejarilor Dacă au fost sau nu haiduci ÅŸi războinici ÅŸi zâne în pădurea de la Stelnica, doar stejarii ÅŸtiu. În schimb, în timpul comunismului, din cauza planului lui CeauÅŸescu de a seca Balta IalomiÅ£ei, pădurea chiar a riscat să dispară. „Asta este o poveste adevărată: CeauÅŸescu a vrut să distrugă pădurea ÅŸi să sece Balta IalomiÅ£ei, dar au fost atunci silvicultori, pădurari, ingineri care s-au legat cu lanÅ£urile de stejari ÅŸi s-au opus tăierii stejarilor ÅŸi distrugerii zonei. A fost un gest inconÅŸtient, dar a meritat. Nu ÅŸtim sigur dacă i-a fost frică de o revoltă sau pur ÅŸi simplu ÅŸi-a schimbat planul, dar CeauÅŸescu a renunÅ£at să mai sece Balta, iar pădurea a supravieÅ£uit“, îÅŸi aminteÅŸte inginerul Mihai Neagu, ÅŸeful Ocolului Silvic FeteÅŸti, în a cărui jurisdicÅ£ie se află Cantonul HăţiÅŸ Stelnica. O recunoaÅŸtere târzie din partea autorităţilor Până în anul 1990, rezervaÅ£iile naturale din fond forestier ÅŸi parcurile naÅ£ionale constituite în baza amenajamentelor silvice au fost în grija silvicultorilor, chiar dacă erau „parcuri pe hartie“, adică fără a avea o structură de administrare special constituită pentru managementul ariei protejate. După 1990, odată cu schimbarea regimului politic, are loc ÅŸi o schimbare a politicii cu privire la protecÅ£ia naturii. În acest sens, este înfiinÅ£ată Autoritatea publică Centrală pentru ProtecÅ£ia Mediului ÅŸi de asemenea structuri cu responsabilitaÅ£i pe linie de protecÅ£ia mediului ÅŸi arii protejate. Cu toate acestea, primele arii protejate în judeÅ£ul IalomiÅ£a au fost declarate abia în anul 2002 la nivel local, ca mai apoi, în 2004 să se bucure de o recunoaÅŸtere la nivel naÅ£ional. „Academia Română ÅŸi-a dat acordul pentru primele arii protejate din România în anul 2002 la nivel local, iar în 2004, la nivel naÅ£ional. Până atunci, stejarii de la Stelnica au avut însă norocul de a se fi păstrat, fără a fi suferit episoade de defrişări. Aici, în IalomiÅ£a, am fost feriÅ£i de acest fenomen. Am Å£inut să înscriem rezervaÅ£ia la nivel naÅ£ional pentru că este importantă pentru conservarea stejarilor brumării cu vârsta de peste 300 de ani, iar ei reprezintă o raritate pentru această zonă“, ne-a explicat Rea Silvia Mihai, referent de specialitate la AgenÅ£ia pentru ProtecÅ£ia Mediului IalomiÅ£a.

SURSA:https://adevarul.ro/locale/slobozia/hatis-stelnica-padurea-stejari-300-ani-ascunzatoarea-haiducilor-i-a-dat-planurile-cap-ceausescu-1_54cb9f40448e03c0fd1d47cd/index.html

Pădurea CameniÈ›a este o arie protejată de interes naÈ›ional ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervaÈ›ie naturală, tip forestier), situată în judeÈ›ul Brăila, pe teritoriul administrativ al comunei ȘuÈ›eÈ™ti.

RezervaÈ›ia naturală aflată în partea nordică a satului ȘuÈ›eÈ™ti, are o suprafață de 1,30 ha, È™i reprezintă o zonă forestieră, acoperită cu vegetaÈ›ie din categoria pădurilor de foioase.

SURSA:https://ro.wikipedia.org

Amara este un oras situat in judetul Ialomita, in sud - estul Romaniei, in estul Campiei Romane, pe malul lacului Amara, la distanta de 9 km de Slobozia, cu un climat continental de stepa, cu veri calduroase si ierni reci. Temperatura medie anuala este de 10.3°C. Precipitatiile sunt reduse, iar umiditatea medie anuala ajunge la 63%. Iarna, predomina vanturile din nord-est.

Statiunea Amara este recomandata pentru tratamentul bolilor reumatice degenetative (spondiloza, artroza, poliartroza), a bolilor reumatice inflamatorii (reumatismul inflamator), bolile ginecologice (mertosalpingita cronica, insuficienta ovariana, sterilitate secundara) dar si a disfunctiilor asociate (dermatologice, endocrine). Statiunea Amara dispune de facilitati pentru bai calde in cazi si piscine cu apa din lac, bai calde cu namol si aplicari cu namol, plaja de pe malul lacului si aplicari de namol rece si bai in lac.

Localitatea a fost atestata documentar in timpul domnitorului Matei Basarab, care a inzestrat manastirea ridicata de el in Slobozia cu intinse terenuri in jurul lacului. In 1864, prin secularizarea averilor manastiresti, aceste terenuri au fost preluate de stat. Atunci au luat fiinta primele asezari omenesti. Documentele timpului retin ca bilant al unui sezon de cura: un numar de 452 de bolnavi si 3200 de bai.

Amara a atras atentia lui P. Poni, caruia i se datoreaza primele analize chimice ale apei lacului, in 1887. In 1896, la 4 ani dupa ce autoritatile judetene au decis sa infiinteze un serviciu al bailor, insarcinat cu exploatarea instalatiilor de bai calde, Amara este folosita amplu de populatie, sezonier.

Lacul Amara, cu o lungime de 4 km si o latime ce variaza intre 200 si 800 m, este alimentat cu ape de siroire care spala eflorescentele produse la suprafata rocilor din Campia Romana de catre apele subterane incarcate de saruri (predominant sulfati si cloruri). Sulfatul de magneziu si sulfatul de sodium, dizolvate in mare cantitate in apa lacului, ii dau gustul foarte amar care mascheaza gustul sau sarat.

SURSA: https://www.infoghidromania.com/amara.html

Balta excelenta pentru partide de pescuit prelungite (minim 2 zile).
Asa cum se vede pe harta, are forma unei potcoave (un brat de Dunare colmatat de aprox. 5ha) iar distanta de pe un mal pe celalalt este de aproximativ 300m.
Sunt amenajate foisoare cu acoperis din stuf, mese si bancute. Se permite plantarea cu navomodele sau din barca (30lei/24h chiria pentru barca din fibra de sticla).
Balta contine crap si cteno (inclusiv exemplare mari; nu este obisnuit cu bile), somn, salau, fitofag, caras, oblete, platica.

Accesul: Se trece cu bacul peste Dunare din Braila spre Insula Mare a Brailei (din intersectia cu catedrala, in centrul orasului, se merge spre Dunare, opus catedralei, si se ajunge la bac). De acolo drumul este bunicel, segmente de drum de piatra combinate cu segmente de placi betonate. La un moment dat se face un drum la stanga cu un indicator mare "BLASOVA". De aici drumul este de pamant insa fara gropi. (Google earth te pune sa mai mergi inainte si stanga la urmatoarea intersectie dar ambele variante ajung la balta, fara probleme). Se ajunge la "poarta" care este de fapt un bar cu terasa si un ponton chiar in fata, pe malul baltii, mereu ocupat. De acolo in stanga sau dreapta se merge cu masina de jur imprejurul baltii. Drumul care imprejmuieste balta poate pune insa probleme serioase in caz ca ploua. Sunt insa destui pescari care vin cu 4x4 deci in caz de urgenta se pot gasi solutii.
Facilitati: Pescuit noaptea, Pescuit din barca , Access auto, Foisor, Umbrar, Inchiriat barca, Cort, Ponton

SURSA:https://www.pescuitinfo.ro/balta-blasova

În mijlocul Bărăganului stă ascuns Lacul Strachina, o arie naturală protejată întinsă pe 1.050 de hectare unde se simt bine 126 de specii de păsări ÅŸi zeci de soiuri de peÅŸti. Depărtarea de orice aÅŸezare urbană este un avantaj speculat în special de către pescarii adevăraÅ£i, care-ÅŸi pot satisface pasiunea cum scrie la carte: în liniÅŸte deplină. Åžtiri pe aceeaÅŸi temă Anecdote din Antichitate despre daci: au tăiat pădurea pentru a-i sper... Campanie naÅ£ională de plantare a 300.000 de copaci, lansată de Ministe... Un drum de piatră se desprinde din ÅŸoseaua de asfalt ÅŸi se înfige în pustiu. În goana lor, maÅŸinile lasă un nor de praf care face atmosfera irespirabilă. În stânga ÅŸi-n dreapta potecii pietruite se întind ogoarele fermierilor din Bărăgan. După ce ÅŸi-au adunat recoltele, agricultorii au lăsat câmpurile dezgolite. CâÅ£iva pănuÅŸi de porumb sunt miÅŸcaÅ£i de vântul toamnei care brăzdează câmpurile de la un capăt la altul. Singurul zgomot în tot pustiul este al unui tractor care scrijeleÅŸte pământul cu plugul. Din înaltul cerului, un stol de păsări se aÅŸază pe brazdele proaspăt arate ÅŸi îndepărtează cu pliscurile bolovanii în căutarea seminÅ£elor. În depărtare se întinde o mare de apă. Este lacul Strachina, care-i aÅŸteaptă pe oameni pentru a le arăta frumuseÅ£ile cu care natura l-a înzestrat. Vremea e încă frumoasă, aÅŸa că o călătorie în paradisul sălbatic este o binecuvântată relaxare. Soarele blând al toamnei mângâie luciul apei cu razele. Vântul se înteÅ£eÅŸte, iar stuful de pe mal începe să foÅŸnească. Din inima stufăriÅŸului se aude gâlceava unor păsări, ocupate cu ritualul de împerechere. Pe mijlocul apei, un cârd de gâÅŸte sălbatice se îndreaptă leneÅŸe ÅŸi silenÅ£ioase către acelaÅŸi stufăriÅŸ. În căutare de hrană, două berze îÅŸi miÅŸcă graÅ£ios picioarele lungi prin mreana de lângă mal ÅŸi-ÅŸi înmoaie ciocurile în apă, iar după câteva minute pleacă în zbor către malul celălalt. Mirajul naturii pe malul lacului Strachina FOTO: Mădălin Sofronie Legenda peÅŸtelui-gigant La fel de cuminÅ£i, câÅ£iva pescari aÅŸteaptă înÅŸiraÅ£i pe mal să prindă peÅŸtele cel mare. Marian Tudor (65 de ani) vine din Brăila ÅŸi este unul dintre pescarii veterani care-ÅŸi petrec timpul liber pe malul lacului Strachina. De peste 20 de ani ajunge la fiecare sfârÅŸit de săptămână să se relaxeze pe baltă. „Îmi place aici pentru că este liniÅŸte, nu cum se întâmplă pe alte bălÅ£i, să vină cu grătare ÅŸi cu muzică să sperie tot peÅŸtele din apă. TotuÅŸi, pescuitul e un sport de relaxare. Nu iau niciodată acasă peÅŸtele prins, vin doar ca să mă simt bine“, spune bătrânul pescar. Pe malurile lacului, pescarii au Å£esut nenumărate poveÅŸti, despre peÅŸtii-giganÅ£i care se ascund în adâncurile apei. O astfel de istorioară o mărturiseÅŸte ÅŸi pescarul nostru brăilean. Se încruntă, îÅŸi ridică pălăria, iar cu vocea unui povestitor împătimit începe să vorbească: „Să tot fie vreo 15 ani când, într-o zi potolită ca asta, un coleg pescar striga să-l ajutăm, că a prins ceva greu în undiţă. Eram vreo 10 inÅŸi care Å£ineam cu mâna strâns de undiÅ£a lui, mai să ajungem cu toÅ£ii în apă. PeÅŸtele se zbătea foarte tare. Cred că a durat vreo 3 ore să-l putem scoate la mal. Când l-am văzut, nu ne venea să ne credem ochilor. O dihanie de somn, lungă de vreo 8 metri, ÅŸi mare tare. Cântărit aÅŸa din ochi, cred că avea peste 150 de kilograme!“, râde pescarul în timp ce-ÅŸi potriveÅŸte nada în undiţă. Lacul protejat al Uniunii Europene În anul 2007, Guvernul României a legiferat integrarea lacului Strachina în reÅ£eaua ecologică europeană „Natura 2000 în România“. Ulterior, au fost accesate mai multe proiecte, prin care s-a militat pentru creÅŸterea potenÅ£ialului turistic al zonei ÅŸi pentru protejarea ariei. În prezent, lacul Strachina se bucură de statutul de arie protejată de interes european, purtând denumirea de „Situl Natura 2000 – Lacul Strachina“. Cel mai ambiÅ£ios proiect privitor la aria naturală întinsă pe 1.050 de hectare a fost demarat de Societatea Ornitologică din România ÅŸi se află în pragul finalizării. Denumit „Elaborarea Planului de Management al Ariei de ProtecÅ£ie Specială Avifaunistica ROSPA0059 Lacul Strachina“, iniÅ£iativa are ca scop să conserve speciile de plante, păsări ÅŸi peÅŸti care există în zona arealului natural. Potrivit specialiÅŸtilor din cadrul Societăţii Ornitologice din România, la Strachina au fost identificate peste 126 de specii de păsări migratoare care preferă lacul pentru cuibărit. Cele mai importante sunt gâsca cu gâtul roÅŸu, uliganul pescar, piciorongul, califarul alb sau pelicanul comun. Din 2007, lacul Strachina a fost inclus pe lista obiectivelor protejate de UE „Natura 2000” FOTO: Mădălin Sofronie Într-un studiu dedicat acestei arii naturale, profesorii Carolina ÅŸi Teodor Petre, membri ai Societăţii Ornitologice din România explică importanÅ£a zonei ÅŸi maniera în care lacul s-a format. „Lacul Strachina este compus din 3 bazine: Strachina I, Strachina II (unde se găsesc depozite nesemnificative de nămoluri sapropelice, care nu se pot utiliza în scopuri terapeutice) ÅŸi Valea Ciorii. Lacul nu prezintă curgere naturală spre râul IalomiÅ£a, fiind alimentat de pârâul Lata Sărată ÅŸi de izvoarele naturale situate sub bazinul Strachina II. MenÅ£ionăm că 49% din teritoriu este reprezentat de ape stătătoare, 39% de culturi agricole, 6% de mlaÅŸtini, 2% de vii ÅŸi livezi, 2% alte terenuri arabile ÅŸi 2% de terenuri artificiale (localităţi)“, se arată în studiul specialiÅŸtilor. 40 de lei partida de pescuit Din anul 1970, lacul Strachina se află în administrarea societăţii Ialpesco, firmă care exploatează ÅŸi în prezent suprafaÅ£a de peste un hectar a lacului. În adâncuri, apa ascunde câteva specii de peÅŸti care fac cu ochiul tuturor pescarilor împătimiÅ£i. Este vorba despre crap, caras, somn sau fitofag. Sezonul de pescuit pe malul lacului Strachina începe primăvara ÅŸi se încheie toamna târziu. PreÅ£ul unei zile de pescuit este de 40 de lei. „Este un loc căutat de pescari, mai ales de către cei care practică pescuitul sportiv. Oricine are această pasiune sau vrea să se relaxeze este aÅŸteptat să vină pe lacul Strachina. Este o zonă frumoasă ÅŸi liniÅŸtită pe care încercăm să o valorificăm. Avem ÅŸi facilitatea unui drum de acces destul de uÅŸor“, explică Dan Teleoacă, unul dintre administratorii care au în grijă lacul Strachina. După încheierea partidelor de pescuit, pescarii pot lua cu ei în traistă doar o parte din peÅŸtele prins în undiţă. „Carasul este nelimitat, însă pentru crap, de exemplu, limita este de maxim trei kilograme, restul trebuie eliberat în apă. Acesta este regulamentul pe care noi îl practicăm, iar oamenii care vin sunt de bună credinţă ÅŸi înÅ£eleg“, explică Dan Teleoacă. Mai mult, potrivit aceluiaÅŸi regulament, pescarii au voie să folosească doar patru undiÅ£e, pentru un număr mai mare fiind nevoiÅ£i să plătească o taxă suplimentară de 25 de lei. Pescarii sunt atraÅŸi de fondul piscicol al lacului Strachina FOTO: laculstrachina.ro Locul este atractiv ÅŸi pentru pasionaÅ£ii de navomodele. AceÅŸtia îÅŸi pot lansa la apă micile ambarcaÅ£iuni după ce achită o taxă de 25 de lei. Amatori sau profesioniÅŸti, pescarii care vor să participe la o partidă de pescuit pe malul lacului Strachina se pot caza la un motel aflat pe raza oraÅŸului Ţăndărei. Este cel mai apropiat punct de cazare din zonă. Unitatea turistică dispune de camere duble, dotate cu WiFi, televizor, cabină de duÅŸ ÅŸi un bar. Tariful de cazare este de 132 de lei pe noapte în camera dublă. ; Călătorie prin istoria Bărăganului Accesul către lacul Strachina este facil. RezervaÅ£ia naturală este înconjurată de cele mai importante drumuri de acces care traversează Bărăganul pe direcÅ£ia Dobrogea – Moldova – BucureÅŸti. Astfel, aici se poate ajunge pe ÅŸoselele care fac legătura între cele mai mari patru oraÅŸe din zonă: BucureÅŸti, ConstanÅ£a, Brăila ÅŸi Buzău. În funcÅ£ie de punctul de plecare, distanÅ£a până la destinaÅ£ie este cuprinsă între 80 ÅŸi 150 de kilometri. Călătorii care pornesc dinspre Capitală merg pe Autostrada Soarelui, la Drajna se lasă în jos către Slobozia, iar de aici o pornesc spre Ograda, localitate la marginea căreia se zăresc primele ochiuri de apă. Pe această rută pot descoperi ÅŸi câteva dintre obiectivele turistice ale IalomiÅ£ei. Încă de la intrarea în Slobozia călătorii se pot opri să admire Mânăstirea „SfinÅ£ii Voievozi“, ctitorie a domnitorului Matei Basarab, care datează din anul 1634. Odată intraÅ£i în Ograda, temerarii pot opri să viziteze casa memorială a lui Ionel Perlea, geniul muzical al Bărăganului care cucerea America la mijlocul secolului al XX-lea cu ariile compuse de el. Cei 80 de kilometri de la Brăila ÅŸi până pe malul lacului Strachina se opresc inevitabil în Ţăndărei. Micul oraÅŸ de provincie ascunde ÅŸi el o parte din istoria Bărăganului. Vorbim despre două situri arheologice care datează din perioada timpurie a Evului Mediu, denumite „La Cimitir“. Tot la Ţăndărei se află ÅŸi sediul actualului spital al oraÅŸului, unul dintre primele spitale construite în judeÅ£ul IalomiÅ£a, ce a fost dat în folosinţă pentru prima dată în anul 1895. OraÅŸul păstrează intacte ÅŸi clădirile primei ÅŸcoli din zonă, ridicată în 1905. Istoria ÅŸcolii este la fel de interesantă, clădirea devenind în timpul Primul Război Mondial garnizoană pentru soldaÅ£ii nemÅ£i care au ocupat oraÅŸul.

SURSA:https://adevarul.ro/locale/slobozia/strachina-plina-pesti-povestea-lacului-ascuns-mijlocul-baraganului-adevarat-colt-rai-pescarilor-1_562a21b4f5eaafab2cf5421c/index.html

Localizare

Aria naturală se află în partea sud-estică a judeÈ›ului Brăila, pe teritoriile administrative ale comunelor BerteÈ™tii de Jos, Chiscani, Gropeni, MăraÈ™u, StăncuÈ›a È™i TichileÈ™ti.

ÎnfiinÈ›are

Parcul Natural Balta Mică a Brăilei a fost declarat arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naÈ›ional - SecÈ›iunea a III-a - zone protejate) È™i se întinde pe o suprafață de 24.555 hectare. Acesta se află în lunca inundabilă a Dunării, între Insula Mare a Brăilei È™i Bărăganul de Nord (cunoscut È™i sub numele de Câmpia Brăilei, subunitate geomorfologică a Câmpiei Române, situată în nord-estul acesteia) È™i reprezintă o zonă (râuri, lacuri, mlaÈ™tini, turbării, stepe, pajiÈ™ti naturale, păduri de foioase È™i păduri în tranziÈ›ie) încadrată în bioregiunea stepică a Bărăganului.

Parcul se suprapune sitului de importanță comunitară și ariei de protecție specială avifaunistică - Balta Mică a Brăilei.

Situl Balta Mică a Brăilei (începând din 15 iunie 2001) este protejat prin ConvenÈ›ia Ramsar (The Ramsar Convention on Wetlands) ca zonă umedă de importanță internaÈ›ională.

Biodiversitate

Balta Mică a Brăilei prezintă o zonă umedă cu o gamă floristică È™i faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât È™i la nivel de ecosisteme terestre È™i acvatice.

Habitate

Parcul natural dispune de habitate naturale de tip: Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaÈ›ie din Littorelletea uniflorae È™i/sau Isoëto-Nanojuncetea, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan È™i alpin, PajiÈ™ti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), PajiÈ™ti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae), PajiÈ™ti aluviale din Cnidion dubii, Galerii ripariene È™i tufăriÈ™uri (Nerio-Tamaricetea È™i Securinegion tinctoriae), Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris), Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaÈ›ie de Chenopodion rubr È™i Bidention È™i Zăvoaie de Salix alba È™i Populus alba; ce adăpostesc o mare varietate de floră È™i faună specifice Bărăganului.

Faună

Fauna parcului este una diversificată È™i bine reprezentată de mai multe specii de mamifere, reptile, amfibieni, peÈ™ti È™i păsări, dintre care unele aflate pe lista roÈ™ie a sau enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale È™i a speciilor de faună È™i floră sălbatică).

Mamifere: vidra de râu (Lutra lutra), căprioară (Capreolus capreolus),c vulpe roÈ™ată (Vulpes vulpes), viezure (Meles meles), pisică sălbatică (Felis silvestris), dihor (Mustela putorius), nevăstuică(Mustela nivalis), hârciog european (Cricetus cricetus), iepure de câmp (Lepus europaeus), bizam (Ondatra zibethicus);

Reptile și amfibieni: țestoasa de baltă (Emys orbicularis), buhaiul de baltă cu burtă roșie (Bombina bombina), tritonul cu creastă danubian (Triturus dobrogicus), brotacul verde de copac (Hyla arborea);

PeÈ™ti din speciile: avat (Aspius aspius), zvârlugă (Cobitis taenia), porcuÈ™or-de-nisip (Gobio albipinnatus), răspăr (Gymnocephalus schraetzer), È›ipar (Misgurnus fossilis), boarÈ›a (Rhodeus sericeus amarus), fusar (cu specii de Zingel streber È™i Zingel zingel), sabiță (Pelecus cultratus), ghiborÈ› de râu (Gymnocephalus baloni), petroc (Gobio kessleri), rizeafcă (Alosa tanaica), scrumbie de Dunăre (Alosa immaculata), morun (Huso huso), cegă (Acipenser ruthenus), păstrugă (Acipenser stellatus), caracudă (Carassius carassius), scobar (Chondrostoma nasus), văduviță (Leuciscus idus), osar (Pungitius platygaster);

Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax)

În arealul parcului natural este semnalată prezenÈ›a mai multor specii de păsări protejate, enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 147/CE (privind conservarea păsărilor sălbatice) din 30 noiembrie 2009; astfel: lăcarul mare (Acrocephalus arundinaceus), lăcarul de mlaÈ™tină (Acrocephalus palustris), lăcarul de rogoz (Acrocephalus schoenobaenus), lăcarul de lac (Acrocephalus scirpaceus), fluierar de munte (Actitis hypoleucos), ciocârlie-de-câmp (Alauda arvensis), rață suliÈ›ar (Anas acuta), (Alcedo atthis), rață fluierătoare (Anas penelope), rață lingurar (Anas clypeata), rață mare (Anas platyrhynchos), rață cârâitoare (Anas querquedula), rață pestriță (Anas strepera), gârliță mare (Anser albifrons), gâscă cenuÈ™ie (Anser anser), acvilă È›ipătoare mică (Aquila pomarina), stârc cenuÈ™iu (Ardea cinerea), stârc roÈ™u (Ardea purpurea), stârc galben (Ardeola ralloides), ciuf-de-pădure (Asio otus), rață-cu-cap-castaniu (Aythya ferina), rață roÈ™ie (Aythya nyroca), buhai de baltă (Botaurus stellaris), gâscă-cu-gât-roÈ™u (Branta ruficollis), cânepar (Carduelis cannabina), sticlete (Carduelis carduelis), florinete (Carduelis chloris), scatiu (Carduelis spinus), chirighiță-cu-obraz-alb (Chlidonias hybridus), barză albă (Ciconia ciconia), barză neagră (Ciconia nigra), botgros (Coccothraustes coccothraustes), dumbrăveancă (Coracias garrulus), cuc (Cuculus canorus), egretă mică (Egretta garzetta), egretă albă (Egretta alba), stârc pitic (Ixobrychus minutus), capîntorsul (Jynx torquilla), sfrâncioc roÈ™iatic (Lanius collurio), sfrânciocul cu frunte neagră (Lanius minor), pescăruÈ™ argintiu (Larus cachinnans), pescăruÈ™ râzător (Larus ridibundus), prigoare (Merops apiaster), stârc de noapte (Nycticorax nycticorax), lopătar (Platalea leucorodia).

Floră

NemÅ£iÅŸor de câmp (Consolida regalis)

La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (dintre care unele foarte rare) protejate prin aceeaÈ™i Directivă CE 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale È™i a speciilor de faună È™i floră sălbatică), sau endemice pentru această zonă.

Specii floristice: albăstrică (Aster tripolium), năfturică (Artemisia annua), coada È™oricelului (Achillea setacea), lobodă sălbatică (Atriplex tatarica), nalbă mare (Althaea officinalis), dentiță (Bidens tripartita), ciulin (Carduus nutans), urda-vacii (Cardaria draba), volbură (Convolvulus arvensis), nemÈ›iÈ™or de câmp (Consolida regalis), căpriÈ™or (Cyperus flavescens), pir-gros (Cynodon dactylon), crin de baltă (Butomus umbellatus), pufuliță (Epilobium tetragonum), pipiriguÈ› (Eleocharis palustris), sânziană (Galium humifusum), ciumăreauă (Galega officinalis), stânjenel-de-baltă (Iris pseudacorus), sică (Limonium gmelinii), nufăr alb (Nymphaea alba), nufăr alb ca neaua (Nymphaea candida), piper de baltă (Polygonum hydropiper), cinci-degete (Potentilla reptans), È™tir târâtor (Amaranthus blitoides), pătlagină (Plantago lanceolata), pelin (Artemisia santonicum), firuță (Poa angustifolia), mei (Panicum miliaceum), buzdugan-de-apă (Sparganium erectum), broscăriță (Potamogeton natans), boghiță (Rorippa sylvestris), papură-cu-frunză-îngustă (Typha angustifolia), papură-cu-frunză-lată (Typha latifolia), iarbă grasă (Portulaca oleracea), iarbă-bărboasă (Echinochloa crus-galli) sau păiuÈ™ (Festuca pseudovina).

Acces

Accesul în parc se poate face cu bacul sau cu ambarcaÈ›iuni de mici dimensiuni, prin traversarea BraÈ›elor Dunării.

Sursa: https://ro.wikipedia.org

RezervaÈ›ia naturală Lacul Jirlău-Trup ViÈ™ani a fost înfiinÈ›ata prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naÈ›ional – SecÈ›iunea a III-a – Zone protejate, È™i corespunde categoriei a IV IUNC, fiind o zonă de importanță avifaunistică deosebită.

Situată pe teritoriul a trei UAT-uri – Jirlău, ViÈ™ani, Galbenu, rezervaÈ›ia prezintă unul dintre cele mai mari limane fluviatile de pe cursul râului Buzău. SuprafaÅ£a bălÅ£ilor ocupă aproximativ 1249 ha (Jirlău – 566 ha, ViÅŸani – 336 ha, la care se adaugă ÅŸi pepiniera ViÅŸani cu 347 ha), iar adâncimea variază între 1 ÅŸi 4 m.

Pentru Lacul Jirlău de pe teritoriul comunei Jirlău, judeÅ£ul Brăila, prin Hotărârea nr. 3/25.01.2006 a Comisiei JudeÅ£ene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a stabilit dreptul de proprietate privată asupra terenurilor pentru 147 de persoane fizice, totalizând o suprafaţă de 197,2524 ha.

VALOARE NATURALÄ‚

RezervaÈ›ia Jirlău prezintă aceleaÈ™i caracteristici ca È™i celelalte două lacuri-rezervaÈ›ie (Balta Albă È™i Balta Amara), specific fiind faptul că deÈ™i cele două bălÈ›i – Jirlău È™i Trup ViÈ™ani – sunt separate de un dig, pot fi socotite ca o singură unitate biogeografică, mai ales că au un canal de comunicare între ele. Alimentarea se face din izvoare subterane ÅŸi printr-un canal de aducÅ£iune din râul Buzău, realizat după amenajările în scop piscicol.

Trupul ViÈ™ani are o vegetaÈ›ie acvatică bogată, tipică zonelor umede de câmpie (stuf, papură, rogoz, plutică – aceasta ocupând suprafeÈ›e mari, care în timpul verii formează un adevarat covor plutitor).

În această rezervaÈ›ie au fost semnalate peste 100 specii de păsări, acavatice ÅŸi neacvatice, cuibăritoare sau în pasaj, a căror prezență variază în funcÅ£ie de anotimp. Astfel, pe timpul verii cele mai multe păsări sunt cantonate în zona bălÅ£ii ViÅŸani, în timp ce iarna acestea pot fi observate în număr mare pe balta Jirlău.

Dintre speciile de păsări care cuibăresc în zona complexului de bălÅ£i Jirlău-ViÅŸani ÅŸi care prezintă o importanţă deosebită potrivit criteriilor AIA, amintim: stârcul galben, raÅ£a cârâitoare, raÅ£a roÅŸie, vânturelul de seară, cristelul de câmp, chirighiÅ£a cu obraji albi ÅŸi prigoria.
Alături de aceste specii cuibăresc ÅŸi alte specii de păsări care, chiar dacă nu întrunesc criteriile AIA, contribuie totuÅŸi la desemnarea zonei ca arie de importanţă avifaunistică. Dintre acestea menÅ£ionăm: corcodelul mic, corcodelul mare, corcodelul cu gât negru, stârcul pitic, lebăda de vară, călifarul alb, raÅ£a lingurar, nagâÅ£ul, chirighiÅ£a neagră, ghionoaia verde, ciocârlia de câmp , ciocârlia de Bărăgan, pietrarul sur, sfrânciocul roÅŸiatic, sfrânciocul cu fruntea neagră.

Dintre speciile aflate în migraÅ£ie amintim: pelicanul comun, cormoranul mare ÅŸi cormoranul mic , lebăda de iarnă, Å£igănuÅŸul, lopătarul, gârliÅ£a mare, raÅ£a mică, raÅ£a suliÅ£ar, ÅŸoimul călător, piciorongul, ciocîntorsul, bătăuÅŸul, chira de baltă, prigoria, sitarul de mal, culicul mare, fluierarul cu picioare roÅŸii.

VULNERABILITATI

În anii secetoÅŸi, când temperatura aerului este foarte ridicată, evaporaÅ£ia este mult crescută, iar nivelul apei din cele două bălÅ£i scade în mod apreciabil. Iarna, apa din bălÅ£i îngheaţă aproape în totalitate, rămânând doar mici ochiuri libere, care devin un refugiu pentru toate speciile, atât pentru cele sedentare (mai ales pentru pescăruÅŸi ÅŸi raÅ£a mare), cât ÅŸi pentru cele migratoare (gârliÅ£a mare, raÅ£a mică, raÈ›a suliÈ›ar).

Activitățile din zona rezervaÈ›iei care exercită un impact negativ asupra rezervaÈ›iei sunt agricultura, modul de gospodărire a deÈ™eurilor provenite de la populaÈ›ie, circulaÈ›ia È™i transportul auto, vânătoarea È™i braconajul.

Întrucât în perimetrul rezervaÈ›iei se desfășoară activități de acvacultură È™i pescuit, firma care îÈ™i desfășoară activitatea de acvacultură în bazinele din Trupul ViÈ™ani a implementat proiectul „Conservarea patrimoniului natural în amenajarea piscicolă ViÈ™ani din cadrul sitului Natura 2000 ROSCI0005”.

SURSA: https://paradisul-pasarilor.ro/rezervatia-naturala-protejata-jirlau-visani

Lacu Sărat este o staÅ£iune balneară, situată în Câmpia Brăilei, la 5,5 km de oraÅŸul Brăila, de care se leagă printr-o linie permanentă de tramvai construită încă din anul 1900 ÅŸi autobuz.

DeÅŸi aflată în plină câmpie, pe malul lacului al cărui nume îl poartă, staÅ£iunea este înconjurată de 70 ha de pădure, care atenuează climatul de stepă ÅŸi constituie un plăcut loc de recreere.

Lacul, cu salinitatea crescută, este format pe un vechi curs al Dunării, de care acum este complet izolat. Adâncimea apei variază între 0,6m ÅŸi 1,80 m. Fundul lacului este acoperit pe întreaga suprafaţă de un nămol terapeutic cu un grad foarte mare de mineralizare. VirtuÅ£ile terapeutice ale apei ÅŸi nămolului au fost puse în valoare încă din anul 1879.

Se apreciază că aici există unul dintre cele mai valoroase nămoluri sapropelice din Å£ară ÅŸi ape cu cea mai mare concentraÅ£ie salină, realitate confirmată ÅŸi de faptul că majoritatea pacienÅ£ilor încheie cura balneară într-o stare ameliorată.

Principalii factori naturali de cură ai staţiunii balneoclimaterice Lacu Sărat:

• apa sulfatata, clorurosodica, magneziana concentrata a lacului are un grad ridicat de mineralizare, de peste 80 g/l, si
• favorizeaza dezvoltarea unei microfaune care îi confera calitati terapeutice deosebite ;
• namolul sapropelic ce se extrage din lac are un continut ridicat de hidrogen sulfurat si este utilizat pentru tratarea unei game însemnate de afectiuni reumatismale.

Unităţi de tratament balnear

Hotel Perla - Complex balnear ce funcÅ£ionează în tot timpul anului, cu o capacitate de 164 locuri / 82 de camere, clasificate la categoria doua stele

SURSA:https://www.tratamentbalnear.ro/lacu-sarat

Rezervatia Naturala Padurea Alexeni: aceasta pagina prezinta o scurta descriere a obiectivului turistic Rezervatia Naturala Padurea Alexeni, adaugat pe hvp in categoria Parcuri si Rezervatii Naturale , zona turistica Muntenia, in judetul Ialomita, localitatea Alexeni

Situata pe izlazul comunal al localitatii Alexeni. Rezervatie forestiera. Suprafata pe care se intinde grupul de stejari seculari este de 37,44 ha. Exista un numar total de 56 exemplare de stejar, din care 25 cu varste de peste 200 ani. Declarata monument al naturii. In incinta imprejmuita a SC Balanta Alexeni (fostul CAP Alexeni), se afla un stejar cu varsta de cca. 350 ani, fiind printre cei mai varstnici arbori identificati pana in prezent in judetul Ialomita.

SURSA:https://www.hvp.ro/obiective-turistice-ialomita-alexeni/rezervatia-naturala-padurea-alexeni

AsociaÈ›ia dintre OraÈ™ul Amara ( judeÈ› IalomiÈ›a ) È™i Comuna Gheorghe Doja ( judeÈ› IalomiÈ›a ) deÅ£ine custodia pentu Arie Protejată  ROSPA0065  LACURILE FUNDATA –AMARA .

Lacul Amara È™i Lacul Fundata sunt parte a sitului Natura 2000 ROSPA0065 Lacurile Fundata Amara– declarat prin HG 1284/2007- modificat si completat prin HG 971/2011, în suprafata de 2036 ha.-arie de protecÅ£ie specială avifaunistică de interes european.

Aria de ProtecÅ£ie Specială Avifaunistică Lacul Fundata” a fost declarată prin Hotărârea de Guvern nr. 2151 / 2004, arie naturală protejată de interes naÅ£ional în suprafaţă de 510 ha.

Limitele Ariei de protecÅ£ie speciale avifaunistice „LAC AMARA” sunt stabilite prin HG 2151/2004 dupa cum urmează:

Limita nordică– urmăreÅŸte conturul nordic al lacului, zona de nord-vest fiind reprezentată de intravilanul comunei Amara, staÅ£iunea Amara cu complexele de tratament balnear, se continuă cu limita golfului nordic străbătut de o cale de acces în staÅ£iunea Amara Nouă, aflată în nord-estul lacului

Limita estică– ÅŸi sud-estică este reprezentată de digul de apărare a lacului pe cca 500 m

Limita sudică-urmăreÅŸte conturul lacului până la drumul naÅ£ional DN2C, aflat în partea sud-vestică a lacului

Limita vestică –este reprezentată de drumul naÅ£ional DN2C.

Aria de protecÅ£ie specială avifaunistică cuprinde suprafaÅ£a luciului de apa (lacul propriu-zis) ÅŸi zona de stufăriÅŸ ÅŸi vegetaÅ£ie palustră de jur imprejurul lacului”

Limitele Ariei de protecÅ£ie speciale avifaunistice „LAC FUNDATA” sunt stabilite prin HG 2151/2004 după cum urmează:

Limita nordică-recunoscută ca “punctul izvoare” urmăreÅŸte conturul văii Fundata în intravilanul ÅŸi extravilanul comunei Gheorghe Doja;

Limita sudică -pe o porÅ£iune de cca 500 m este reprezentată de calea ferată BucureÅŸti ConstanÅ£a, limita sud vestică urmărind conturul văii Fundata în extravilanul comunei AndrăşeÅŸti;

Limita vestică – urmăreÅŸte conturul văii Fundata în extravilanul comunei Reviga, sat CrunÅ£i;

Limita estică- urmăreÅŸte conturul văii Fundata până pe Valea lui Siman, afluentă lacului , vale ce străbate centrul comunei Gheorghe Doja, după care continuă pe conturul văii, în zona sud-estică pe o porÅ£iune de cca 2 km învecinându-se cu drumul comunal DC 31.

Aria de protecÅ£ie specială avifaunistică, în suprafaţă de 510 ha este reprezentată de suprafaÅ£a luciului de apă (lacul propriu-zis) ÅŸi o bandă de 10 m de jur împrejurul lacului, zonă care include pe malul vestic, nord-vestic ÅŸi nord-estic o zonă de stufăriÅŸ.

Scopul principal al Ariei de protecÅ£ie speciale avifaunistica  este cel de protectie, conservare a avifaunei, a habitatelor pasarilor, al diversitatii biologice în ansamblu, prin excluderea ÅŸi prevenirea activităţilor de exploatare sau utilizare a resurselor naturale care contravin obiectivului de conservare. Sunt asigurate condiÅ£iile necesare pentru desfaÅŸurarea activitaÅ£ilor educaÅ£ionale, de cercetare ÅŸtiintifică, recreative ÅŸi sunt permise activitaÅ£ile tradiÅ£ionale desfăşurate de deÅ£inătorii cu orice titlu de terenuri/ape de pe teritoriul ariei ÅŸi din zona limtrofă, cu respectarea prevederilor legale.

SURSA:http://ananp.gov.ro/ananp/2017/11/24/lacurile-fundata-amara/