Mănăstirea este situată în staÅ£iunea cu acelaÅŸi nume, aÅŸezată în imediata apropiere a municipiului Brăila, la 5 km SV, pe drumul naÅ£ional DN 21 Brăila – Slobozia. Biserica beneficiază de cadrul natural deosebit oferit de parcul staÅ£iunii ÅŸi de interesul crescut an de an al pelerinilor spre această oază de liniÅŸte sufletească.

Istoric

Mănăstirea Lacu-Sărat, cea mai nouă mănăstire din judeÅ£ul Brăila, ÅŸi-a început existenÅ£a la 27 iulie 1996, când ÎnaltpreasfinÅ£itul Casian al Dunării de Jos a sfinÅ£it locul ÅŸi a pus piatra de temelie a bisericii noii mănăstiri. La 27 iulie 1999 s-a sfinÅ£it biserica ÅŸi s-a binecuvântat corpul de chilii al mănăstirii. În Documentul  de sfinÅ£ire se precizează: „Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului ÅŸi cu săvârÅŸirea Sfântului Duh s-a ales loc în centrul parcului staÅ£iunii balneoclimaterice Lacu-Sărat, oraÅŸul Brăila, ÅŸi s-a întemeiat pe el mănăstire, căreia i s-a oferit drept hram protector pe Sfântul Mucenic ÅŸi Doctor fără de arginÅ£i Pantelimon, ocrotitorul ÅŸi vindecătorul bolnavilor.

Văzând noi că în judeÅ£ul Brăila nu se află  mănăstire ÅŸi, mai cu seamă, luând aminte la deosebita evlavie a preoÅ£ilor ÅŸi a bunilor noÅŸtri creÅŸtini din municipiul Brăila pentru sfintele mănăstiri, frecvenÅ£i ca pelerini la diferite sfinte locaÅŸuri din apropiere ÅŸi din depărtare, am găsit cu cale să le împlinim această lipsă, construind, cu ajutorul ÅŸi binecuvântarea lui Dumnezeu ÅŸi cu sprijinul ÅŸi receptivitatea autorităţilor municipale ÅŸi a multor ctitori, donatori ÅŸi rugători, biserică din lemn în stil românesc ÅŸi chilii, împreună cu cele trebuitoare, după rânduiala Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, ca „monastire, loc de mântuire ÅŸi de pomenire“.

Astfel, într-o localitate binecuvântată  de Dumnezeu cu daruri natural vindecătoare, în vecinătatea centrului de tratament balneoclimateric, tămăduitor al suferinÅ£elor trupeÅŸti, se alătură centrul spiritual de vindecare a durerilor ÅŸi bolilor sufleteÅŸti, Sfânta Mănăstire „Sf. Pantelimon“, ca astfel bolnavii să devină ÅŸi pelerini spre mângâierea lor duhovnicească, spre întărirea în credinţă si spre mai multă nădejde în mila ÅŸi ajutorul Mântuitorului Iisus Hristos, „Doctorul sufletelor ÅŸi al trupurilor noastre“.

Pentru înălÅ£area sfintei mănăstiri de la Lacu-Sărat, Sfânta Episcopie a Dunării de Jos, în frunte cu chiriarhul ei, secondat de slujitorii de la Centrul Eparhial ÅŸi de la Protoieria Brăila, s-a bucurat de sprijinul ctitorilor ÅŸi donatorilor brăileni, încurajaÅ£i ÅŸi ajutaÅ£i de Primăria municipiului, în frunte cu dl primar Anton Lungu. Numele ÅŸi faptele lor sunt încrustate în zidurile sfântului lăcaÅŸ ÅŸi scrise de Domnul, pentru veÅŸnicie, în „cartea vieÅ£ii“.

Rânduite fiind toate, în ziua de prăznuire a Sfântului Pantelimon, ocrotitorul Mănăstirii Lacu-Sărat – 27 iulie – s-a sfinÅ£it ÅŸi a luat astfel fiinţă în mod canonic Mănăstirea „Sf. Pantelimon“, mănăstire de maici, în staÅ£iunea mai sus pomenită.

La înălţătorul eveniment duhovnicesc, spiritual, filantropic, cultural ÅŸi românesc au înălÅ£at rugăciuni, împreună cu ierarhii ÅŸi preoÅ£ii slujitori, autorităţile civile ÅŸi militare, cadre medicale din oraÅŸul ÅŸi judeÅ£ul Brăila, în mijlocul unei impresionante mulÅ£imi de credincioÅŸi ÅŸi pelerini.

Să  ne ajute Mântuitorul ca ÅŸi această  mănăstire să fie o nouă  „poartă a Cerului“, iar impunătoarea turlă să-i apere ÅŸi să-i ocrotească pe brăileni ÅŸi tot neamul nostru românesc, în Biserica noastră strămoÅŸească, mama poporului român“.

AÅŸezământul monahal a fost binecuvântat, de-a lungul timpului, prin aducerea sfintelor moaÅŸte ale SfinÅ£ilor Dasie ÅŸi Emilian de la Durostor, Nectarie de Eghina, Sofronie al Ierusalimului ÅŸ.a., dar ÅŸi prin vizita SS Bartolomeu I, a Patriarhului Teoctist al României, a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel ÅŸi a altor personalităţi ale vieÅ£ii religioase ÅŸi civile din Å£ară ÅŸi de peste hotare.

Mănăstirea „Sf. Pantelimon“ este astăzi o oază de rugăciune ÅŸi de reculegere duhovnicească pentru monahii, dar ÅŸi liman sufletesc pentru bolnavii aflaÅ£i la tratament în staÅ£iune. În apropierea bisericii se află, în prezent, în curs de finalizare lucrările la noul corp de chilii, care va avea ÅŸi rol de centru social ÅŸi filantropic.

Descriere

Biserica mănăstirii este realizată din lemn, în stil maramureÅŸean, cu o turlă-clopotniţă, care se ridică până la înălÅ£imea de 24 metri. La interior, biserica este decorată cu icoane pictate. În custodia mănăstirii se află nouă icoane datând din secolul al XIX-lea.

Bibliografie

Protos. Daniil Oltean, O nouă „poartă a cerului“ în Câmpia Bărăganului, în „Călăuză ortodoxă“, nr. 130-131/1999, p. 4-7.

Arhim. Daniil Oltean, Repere ale istoriei vieÅ£ii mănăstireÅŸti în Eparhia Dunării de Jos, în „Credinţă, istorie ÅŸi cultură la Dunărea de Jos“, Ed. Episcopiei Dunării de Jos, GalaÅ£i, 2005, p. 392.

  Sursa: http://www.edj.ro/manastirea-sfantul-mare-mucenic-pantelimon-lacu-sarat

În apropierea comunei Măxineni din judeÅ£ul Brăila, situată la circa 35 km NV de Brăila pe ÅŸoseaua Brăila – FocÅŸani, se află Mănăstirea Măxineni, unul dintre cele mai importante repere istorice ale judeÅ£ului. AÅŸezată, strategic, la confluenÅ£a râurilor Siret ÅŸi Buzău, mănăstirea a fost ctitorită de domnitorul Matei Basarab al Ţării RomâneÅŸti în perioada 1636-1637.

Istoric

Mănăstirea, atestată pentru întâia dată la 2 septembrie 1637, a fost ridicată pe locul unei biserici mai vechi de lemn, după ce, în timpul unei incursiuni militare, domnitorul remarcase importanÅ£a strategică a zonei. Mănăstirea a fost enumerată de Matei Basarab, în hrisovul solemn de la 27 noiembrie 1640, în rândul marilor ctitorii. Lucrările de construcÅ£ie au durat până la 25 iunie 1651, când a avut loc sfinÅ£irea bisericii.

Prima pisanie a mănăstirii, aflată în prezent la Muzeul NaÅ£ional de Istorie a României, consemnează: „Acestă sfântă ÅŸi dumnezeiască beserecă ci iaste/hramul a naÅŸterii lu sti Ioană Crăstitel / făcutu-o-am eu robul lui Dumnezeu, / Io Mateiu Basaraba voevod i g[ospo]jda Ilina. Mergăndu dumni / ia me la oaste am tăbăr[â]tu prea malul Siretului. / Ci am văzut dumniia me cest loc bun ÅŸi tare ÅŸi era o be / serecă mică de nuiale ÅŸi lipit[ă] cu lut. Dici cu vr / ere[a] lui Dumnezeu ÅŸi cu ajutorul sfăntului / hram am făcut acestă bese / rec[ă] de pi[a]tră să fie dumnii mele pome[a]nă. / Åži au fostu ispravnnicu cu multu oste / nitoru ÅŸi îndemnătoru jupană Radulu vel cap / [itan]. † Åži au fostu dentâiu multu nevo / itoru cu sfănta mănăstire egumen eromonah Chiril. Åži al doi / le isprav / [nic] Lupu[u] [vist?]. † Cu mila lui Dumnezeu creÅŸtinu Matei Basarab i g[os]p[o]d[i]n văsul zemle Oglovlahiscoe grobu peceat“.

Încă de la început mănăstirea a jucat un important rol spiritual ÅŸi duhovnicesc, dar ÅŸi unul militar ÅŸi politic, fapt ce a atras asupra sa ÅŸi numeroase prădăciuni din partea oÅŸtilor străine. De aceea ÅŸi domnitorii munteni au dorit în mod constant întărirea materială a mănăstirii, fiind demn de menÅ£ionat sprijinul domnitorilor Mihnea al III-lea Radu, Grigore Ghica, Gheorghe Duca, Åžerban Cantacuzino, Sf. Constantin Brâncoveanu, Åžtefan Cantacuzino, dar ÅŸi al domnilor fanarioÅ£i ai Ţării RomâneÅŸti din secolul al XVIII-lea: Nicolae Alexandru Mavrocordat, Ioan Mavrocordat, Mihai Racoviţă, Grigore II Ghica, Constantin Nicolae Mavrocordat

Cu toate acestea, datorită aÅŸezării geografice, vremurilor vitrege ÅŸi deselor inundaÅ£ii, la mijlocul veacului al XVIII-lea mănăstirea ajungea pustie ÅŸi fără egumen. Cu această motivaÅ£ie, dar ÅŸi pentru a veni în sprijinul ctitoriei sale din BucureÅŸti, spitalul Sf. Pantelimon, domnitorul Grigore al II-lea Ghica va transforma 11 mănăstiri în metocuri ale acesteia, mănăstirea Măxineni fiind una dintre ele. Administrarea noului metoc se făcea de către egumenul mănăstirii Sf. Ioan din FocÅŸani.

Va urma, în aceste condiÅ£ii, o perioadă de decădere accentuată, căci nu a existat în acest răstimp o grijă reală pentru întărirea mănăstirii. Singura restaurare majoră are loc în perioada 1858-1859, sub domnia caimacanului Alexandru Ghica ÅŸi a principelui Alexandru Ioan I, după cum atestă pisania aÅŸezată cu acest prilej: „S-a ridicat din temelie acest dumnezeiesc lăcaÅŸ întru cinstea ÅŸi pomenirea naÅŸterii sfântului Ioan Botezătorul de către fericitul întru pomenire Domnul Matei Basarab v[oie]v[od] anul 1638 în trecere ce a avut cu oÅŸtirea sa pe aici. După termen de 220 ani fiind ajunsă în ruinare de intemperiile vremurilor, acum, din porunca Creatorului s-a răzuit, în[n]oit ÅŸi împodobit în zilele ÅŸi prin bunăvoinÅ£a a prinÅ£ului caimacan Alexandru Ghica – reparându-se prin silinÅ£ele ÅŸi din parte-i cheltuieli a cuvioÅŸiei sale Chiprian, egumenul acestei mănăstiri, luând săvârÅŸire în zilele luminatului domn al Principatelor Unite Alexandru Ioan I, iar Episcop al Eparhiei Dumnealui Domn Filotei, 1859.”

După  1864, biserica a funcÅ£ionat ca lăcaÅŸ de cult pentru sătenii din Măxineni până la 1877. În timpul luptelor primului război mondial, la 1917, biserica este complet distrusă, rămânând în părăsire ÅŸi uitare vreme de mai bine de ÅŸapte decenii.

După  1990, mănăstirea este reînfiinÅ£ată, din iniÅ£iativa ÎnaltpreasfinÅ£itului Casian al Dunării de Jos ÅŸi prin strădania arhim. Simeon Ovezea. După săvârÅŸirea sa din viaţă, efortul de rezidire a mănăstirii este continuat de o mică obÅŸte de monahi, sprijinită de Primăria Municipiului Brăila ÅŸi de numeroÅŸi ctitori. La 24 iunie 2004, Chiriarhul Dunării de Jos a sfinÅ£it noua biserică a mănăstirii ÅŸi a binecuvântat noile corpuri de chilii.

Descriere

Vechea ctitorie a lui Matei Basarab, aflată în stare avansată de degradare până în urmă cu câÅ£iva ani, avea o fundaÅ£ie de 2,50 m adâncime ÅŸi ziduri groase de 1, 50 m. Biserica se află, în prezent, în proces de reconstrucÅ£ie.

Noua biserică a mănăstirii, situată la 45m de vechea ctitorie domnească, a fost ridicată în perioada 2001-2004 în stilul bisericilor lui Matei Basarab, cu dimensiuni în plan de 19 x 7 m, la abside lăţimea sfântului locaÅŸ ajungând la 13 m, ÅŸi cu o înălÅ£ime de 19 m. Biserica este prevăzută cu o singură turlă, pe naos. În prezent, la interior, se execută lucrările de pictură, în tehnică fresco.

Bibliografie

Ionel Cândea, Mănăstirea Măxineni, Ed. Istros / Ed. Episcopiei Dunării de Jos, Brăila, 1996.

T.G. Bulat, O ctitorie a lui Matei Basarab azi dispărută, în „Glasul Bisericii“, an XXIII (1964), nr. 3-4, p. 266-293.

Manastirea Slobozia a fost ctitorita in anul 1616 a fost complet distrusa de cutremurele din 1627 si refacuta in totalitate de Matei Basarab, domn al Tarii Romanesti.

De-a lungul vremii, manastirea a purtat mai multe nume, dintre care le amintim pe urmatoarele: "Manastirea Slobozia lui Ianache", "Manastirea Sfintii Voievozi" sau "Manastirea Slobozia Veche".

Biserica din Manastirea Slobozia este o biserica in forma de cruce greaca, avand trei turle, dintre care cea mare din lemn, imbracata fiind in tabla. Ferestrele sunt inalte, cu chenar de piatra simplu. Interiorul bisericii este bine proportionat; pronaosul este despartit de naos prin patru coloane ce sustin cafasul. Naosul are abside laterale, iar o catapeteasma de lemn desparte naosul de absida altarului.

Ansamblul monahal din Slobozia constituie o simbioza intre stilul bizantin traditional si influentele neo-clasice si romantice neo-gotice. Iconografia este influentata si ea de stilurile occidentale. In pictura se reflecta inclinatia spre scene cu o mare incarcatura emotionala. Ele nu fac o trimitere la dogma crestina, ci sunt mai degraba scene profund umane. Artistul preia din arta realista occidentala anumite elemente de decor, cum ar fi: folosirea excesiva a norilor cu scopul de a delimita o scena si a face ca efectul revelator sa fie continuu.

Pictura originala era executata in tehnica fresco, cu interventii, in anumite locuri, in tempera, in special in redarea fondurilor. incercari de restaurare au fost efectuate in anii 1900, 1908 si mai ales intre 1935 si 1937, lucrari care au contribuit insa mai mult la deteriorarea decat la restaurarea picturii. intre anii 1995-1997, o echipa de pictori restauratori din partea Ministerului Culturii, de la Directia Monumentelor Istorice, a redat acestui sfant locas stralucirea sa de odinioara.

Un obiect de o valoare inestimabila este chivotul, care contine fragmente de Sfinte Moaste ale unor sfinti precum: Sfantul Ioan Hrisostom, Sfantul Dumitru, Sfantul Ilodor, Sfantul Procopie, Sfantul Artemie, Cinstitul lemn al Sfintei Cruci, Sfantul Pantelimon, Sfantul Haralambie si Sfantul Mercurie. in aceasta racla s-a mai pastrat o batista din panza, brodata cu fire de aur, donata de Elena Doamna, sotia lui Matei Basarab Voda, cu ocazia sfintirii bisericii manastirii, in anul 1636.